marți, 22 martie 2011

Ce este viata

Viata este o multitudine de posibilitati. Toate sunt reale, toate sunt drepte, in functie de ceea ce crezi tu ca trebuie sa faci.
Spunea cineva ca un om cinstit nu trebuie sa se intrebe ce se va intampla. El face ce trebuie sa faca, si sa se intample orice-ar fi.
Majoritatea lucrurilor care ni se intampla, la un moment dat, si pe care in trecut ni le-am dorit ca in viitor sa le evitam, si totusi nu le-am putut evita, sunt cauzate de uitare.
Uitarea, si mai rar lipsa de experienta intr-un anumit domeniu cauzeaza gresala. Cine isi doreste sa gresasca? Nimeni, doar in cazul in care greseste intentionat, pentru a arata unei alte persoane ceva. Altfel, de ce ar gresi intentionat? sau poate din lipsa varietatii din viata acelei persoane. Neavand nimic nou,greseste. :)
Eu nu am inteles niciodata persoanele care spun ca se plictisesc. Oare acele persoane, nu au ca si mine 2000 de ganduri pe minut, gata sa izbugneasca la cea mai mica sensibilitate?
Cine-i intelege pe oameni? Daca nu, insusi Dumnezeu...uneori ma intreb daca intr-adevar exist. Am impresia ca sunt aievea.
Acum ceva timp am citit Anna karenina, si mi-am pus intrebarea: Care este limita stricta intre senzatie si impresie. Si acum, cateva zile am gasit-o...este insasi existenta. poate ca asta este viata, ai sensatia, adica simti ca traiesti, dar este doar o impresie. Alaltaieri am vazut un film se numea Domnul Nimeni. M-a facut sa ma gandesc la atatea lucruri, pe care in mod cert le voi uita mai tarziu. Ce frumos ar fi fost daca n-am uita niciodata..
Filmul incepe cu viata dupa explozia big-bangului, in care toata lumea devine nemuritoare. si o singura persoana ramane muritoare, ajunsa la o varsta foarte inaintata, si nu isi mai aminteste cine este pentru ca (spunea in film) inainte sa te nasti, sti viitorul, dar ti se da uitarea, astfel ca isi aminteste viitorul, si nu asemenea unui deja-vu, ci este ceva mai complex, fiinca iti amintesti fiecare optiune pe care ai putea sa o faci in viitor (fiecare traita) , iar pe oricare ai alege-o, sti din-ainte ca nu este deloc usoara, dar fiecare dintre ele poate fi placuta (sau nu), sa nu mai punem variantele in care poti sa mori in fiecare clipa.
si in film numele lui era Nemo, si toate aveau sa mearga bine, pana cand parintii lui au divortat, iar el trebuia sa aleaga o varianta: sa se duca cu mama lui, sau sa ramana cu tatal. orice varianta ar fi ales ar fi fost grea, dar si placuta in acelasi timp, si...stiind ambele variante, nu a fost in stare sa aleaga nici o varianta ...nu a facut nimic.
Iar acum la batranete numai isi aduce aminte cine a fost,pentru ca , a trait toate acele optiuni. Oricare ar fi fost ele.
Asta m-a facut sa ma gandesc la acea delimitare intre impresie si senzatie.
El a trait toate acele clipe, le-a simtit, (senzatie) dar totul a fost decta o impresie, el nu a ales decat o singura cale.
A stagnat continu, nu putea fi sigur nici ca traieste. Daca nu este decat una din acele impresii?
.....
Asa m-am simti eu dupa ce am vazut filmul, ca acel copil de 9 ani, incapabil sa faca o alegere, fiindca orice alegere facuta imi schimba viata in mod radical, daca ma gandesc si la celelalte variante, in care as fi putut trai in prezent, trecut si viitor., daca, eu defapt traiesc doar in impresia unei posibile variante?
Nici nu pot fii sigura ca exist...

Credeam ca frica de neant nu este decat in iad...dar iata, eu o traiesc, desi sunt vie.
:)